De ce a susținut Bruno Latour că „Nu am fost niciodată moderni”?

Bruno Latour este un gânditor complex. El este renumit pentru că este un etnograf al lumii tehnologiei de zi cu zi, care a studiat cu meticulozitate modul în care lucrurile care la prima vedere par neimportante, cum ar fi o cheie sau o centură de siguranță, ne influențează activ comportamentul. Alții îl cunosc pe Latour ca pe un eseist extrem de teoretic care i-a acuzat pe filozofii postmoderni – în primul rând Lyotard și Baudrillard, dar și pe Barthes, Lacan și Derrida – că gândirea lor se învârte pur și simplu în jurul „lumilor semnelor” artificiale; el i-a provocat cu afirmația provocatoare că „nu am fost niciodată moderni”.

Ce a vrut să spună Bruno Latour prin „Nu am fost niciodată moderni?”

Cartea Nu am fost niciodată moderni de Bruno Latour contestă diviziunea convențională dintre natură și cultură și susține că modernitatea nu a îndeplinit promisiunile progresului și iluminare . Este o lectură dificilă și care provoacă gânduri. Acest articol va oferi o privire de ansamblu asupra poziției lui Latour și asupra modului în care aceasta afectează modul în care gândim despre modernitate.

De la publicarea sa din 1991, Nu am fost niciodată moderni a avut o influență semnificativă asupra sociologiei, antropologiei și studiilor științifice. Este o lucrare revoluționară și controversată. Cartea a fost inovatoare prin faptul că a oferit un cadru diferit pentru înțelegerea modului în care oamenii interacționează cu lumea exterioară. În ea, Latour susține că modernitatea este un construct fals care a neglijat să ia în considerare conexiunile sociale și de mediu nuanțate pe care oamenii le au cu mediul înconjurător.

În loc să existe pur și simplu într-o ordine rigidă, predeterminată a lucrurilor, argumentul lui Latour s-a bazat pe ideea că oamenii își creează în mod constant propriile lumi. El a respins ideea că există o esență fixă, neschimbătoare a „modernului”, argumentând că toate societățile sunt în schimb hibride, nu sunt complet „moderne” sau „tradiționale” structurate și negociază constant între lumea naturală și cea culturală. În plus, el a respins ideea că există un set de valori la care toți oamenii trebuie să adere și a susținut că, mai degrabă, convingerile și valorile noastre sunt contestate și negociate în contextul unui mediu în evoluție.

Anticul și Modernul

În contrast cu trecutul antic, de încredere, modernitatea este o pauză în timp. „Modernul” înseamnă atât o pauză în cursul timpului, cât și un conflict între învingători și învinși. Aceste prepoziții sunt folosite pentru a califica acest adjectiv deoarece suntem mai puțin încrezători în capacitatea noastră de a menține dubla asimetrie. Latour susține că acesta este cazul, deoarece nu mai suntem capabili să demonstrăm săgeata ireversibilă a timpului sau să acordăm premii câștigătorilor. Nu este întotdeauna ușor de determinat cine va prevala în conflictul dintre contemporan și tradițional, barbar și civil. Revoluțiile pot fie să producă, fie să pună capăt sistemelor și regimurilor opresive, iar acest lucru nu este întotdeauna clar.

Pentru a semnifica sfârșitul modernității, care a fost caracterizată de progresul constant, Iluminismul și istoria liniară, această nouă confuzie primește apoi eticheta de „post-modernism”. Latour nu este de acord cu aceasta și va susține că problema nu este că nu mai suntem moderni sau că am abandonat cumva modernitatea, ci mai degrabă că nu am intrat niciodată în ea în primul rând.

Ce este, de fapt, modernitatea?

Latour susține că un set de valori și credințe precum progresul, rațiunea și individualismul sunt adesea legate de modernitate. Latour susține că aceste valori, deși nu sunt asociate exclusiv cu modernitatea, au fost prezente de-a lungul istoriei sub diferite forme. Potrivit lui Latour, împărțirea naturii și a culturii este atributul principal al modernității. Ideea că natura este un obiect pasiv care trebuie studiat și manipulat de oameni și că oamenii îi sunt superiori definește modernitatea, potrivit acestuia. Societățile moderne sunt structurate într-un mod care reflectă această divizare, oamenii care trăiesc în zonele urbane și natura limitată la parcuri și alte zone desemnate.

Latour, însă, contestă posibilitatea acestei diviziuni între natură și cultură, susținând că este o fabricație. Potrivit lui, oamenii și natura sunt indisolubil legate mai degrabă decât să existe într-un tărâm separat. Pentru el, natura joacă un rol activ în formarea lumilor noastre sociale și culturale, contrar a ceea ce se crede în mod obișnuit.

El examinează ideea de modern constituţie , pe care el o definește drept colecția de idei și obiceiuri care stau la baza modernității. El susține că separarea fundamentală dintre natură și societate care stă la baza constituției moderne a dus la o serie de probleme sociale și de mediu, susținând că o serie de opoziții binare, inclusiv natură și cultură, subiect și obiect, fapt și valoare, formează fundamentul constituției moderne. Aceste contraste produc o ierarhie în care știința este privită ca universal adevărată, iar cunoștințele obiective sunt văzute ca superioare altor tipuri de cunoștințe, care sunt văzute ca subiective și inferioare. Oamenii sunt, de asemenea, văzuți ca fiind superiori naturii.

Constituția modernă

Bruno Latour susține că constituția modernă a contribuit la o serie de probleme sociale și de mediu, cum ar fi exploatarea resurselor naturale, distrugerea habitatelor naturale și marginalizarea popoarelor indigene și a altor grupuri care nu sunt conforme cu viziunea modernistă asupra lumii. El susține că constituția modernă nu reușește să recunoască interconexiunea dintre oameni și lumea naturală, care este cauza acestor probleme.

Latour sugerează că pentru a dezvolta o nouă înțelegere a interrelației dintre oameni și lumea naturală, trebuie să privim dincolo de constituția modernă. El susține că trebuie să recunoaștem legăturile strânse dintre oameni și lumea naturală și că există și alte forme legitime de cunoaștere în afară de știință. El susține că, pentru a înțelege mai bine complexitatea și interconexiunea lumii noastre, trebuie să cultivăm noi moduri de a gândi și de a ne comporta.

Moduri de existență: premodern și modern

Principala afirmație a lui Latour este că lumea modernă se caracterizează printr-o contradicție fundamentală între două moduri de existență: modul „premodern” de existență, în care oamenii și non-oamenii coexistă într-o rețea de relații, și modul „modern” de existență. , în care oamenii sunt tăiați de natură și plasați într-un tărâm al culturii pure. Latour susține că Iluminismul, care urmărea să elibereze oamenii de cătușele tradiției și superstiției și să stabilească o societate rațională, științifică și seculară, este de vină pentru această dihotomie.

Nu am fost niciodată cu adevărat moderni, iar proiectul modernității a eșuat. El susține că mitul separării dintre natură și cultură este neadevărat și că lumea modernă este, de fapt, caracterizată de o rețea complexă de relații între oameni și non-oameni.

Latour folosește numeroase exemple din știință, politică și cultură pentru a-și fundamenta afirmațiile. El explorează modul în care rețeaua complexă de conexiuni dintre oameni și non-oameni este distilat într-o colecție de concepte abstracte printr-un proces cunoscut sub numele de „box negru”, care este modul în care se creează cunoștințele științifice. El examinează, de asemenea, modul în care instituțiile politice sunt create printr-un proces de „purificare” în care rețeaua complicată de conexiuni dintre diverse grupuri și interese este condensată într-o opoziție binară între stat și individ.

Înțelegerea noastră a interacțiunii dintre oameni și natură este afectată semnificativ de critica lui Latour asupra modernității. Potrivit lui, împărțirea tradițională dintre natură și cultură este un produs secundar al modernității și a avut ca rezultat o relație antagonistă și nesustenabilă între oameni și lumea naturală. El susține că trebuie să depășim această dihotomie și să creăm o nouă perspectivă asupra modului în care oamenii și alte animale interacționează, una care ține cont de rețeaua complicată de conexiuni care există între ei.

Trebuie să trecem peste această dihotomie și să dezvoltăm o nouă înțelegere a rețelei complicate de relații care există între oameni și non-oameni. Critica sa asupra diviziunii dintre natură și cultură are implicații semnificative pentru înțelegerea noastră a relației dintre oameni și lumea naturală.

Respingerea ideilor modernismului a lui Bruno Latour

Spre deosebire de ideea că modernitatea este un proces constant și uniform de schimbare liniară, cartea lui Latour arată că nu a fost niciodată un fenomen omogen și este în continuă schimbare.

Faptul că Latour depășește simpla respingere a ideii de modernitate și pledează pentru păstrarea tradițiilor regionale premoderne specifice este unul dintre elementele cele mai controversate ale cărții. Acest lucru este văzut ca o provocare la adresa noțiunii occidentale de progres, care susține că libertatea și egalitatea sunt posibile pentru oameni numai prin progresul modernității. Metoda lui Latour a fost criticată pentru că este ineficientă și pentru că ignoră faptul că tradițiile premoderne specifice pot fi opresive și dăunătoare anumitor comunități.

Cartea a avut un impact semnificativ deoarece a stârnit o discuție controversată despre natura modernității și a contribuit la demontarea discursurilor predominante. Când s-a luat în considerare presupusul „progres” al modernității, a servit și pentru a sublinia semnificația înțelegerii diferitelor culturi și contexte regionale. În plus, cartea oferă o alternativă la narațiunile convenționale ale modernității, prezentând o perspectivă nouă asupra înțelegerii și analizării lumii noastre contemporane. În cele din urmă, cartea a schimbat modul în care gândim despre modernitate și implicațiile ei.