Tatăl misterios al stoicismului: Cine este Zenon din Citium?
Școala filozofică a stoicismului a cunoscut o renaștere în ultimii ani datorită unor autori precum Ryan Holiday. Lizibilitatea filozofiei stoice oferită de împăratul roman Marcus Aurelius prin lucrarea sa Meditații susţinut datorită familiarităţii sale. Școala de gândire este digerabilă și admirabilă chiar și pentru cititorul modern obișnuit. Ca să-l citez pe Marcus Aurelius, trebuie „niciodată să fii jignit de idioți” și, parafrazând, întotdeauna „să ne ridicăm din pat dimineața – am fost creați să ne trezim și să muncim; nu te înghesui sub pături și stai de cald”. Cum sunt gândurile unui bătrân de două mii de ani, cunoscut sub numele de Zeno din Citium, încă lovit atât de aproape de casă?
Ce știm despre Zenon din Citium
După cum sugerează și numele, Zeno s-a născut în Citium, Cipru, în jurul anului 334 î.Hr. Nu se cunosc multe despre trecutul său, iar ceea ce știm despre el vine de la biograful filozofilor greci Diogene Laertius.
Se crede pe scară largă că Zeno era din fenician origini – o civilizație talasocratică, iubitoare de mare, legată de libanezii moderni. Fenicienii vorbeau o limbă semitică legată atât de aramaică, cât și de arabă modernă. Zenon, ca majoritatea celorlalți ai timpului său, vorbea, evident, și greacă așa cum era lingua franca în acea epocă și regiune.
Ca orice altă cultură mediteraneană din acest timp, fenicienii se aventurau frecvent peste mare și întemeiau colonii. Cea mai cunoscută colonie feniciană este cea a puternicului oraș Cartagina – nemesis de-o viață a romanilor. În mod ironic, cel mai faimos vânzător ambulant al stoicismului, o școală de gândire înființată de un fenician, ar fi un roman: împăratul Marcus Aurelius.
Se crede că Zeno provine dintr-un mediu de negustor bogat, deși a menținut un stil de viață cvasi-ascetic și simplu, în ciuda bogăției sale. Această perspectivă a atras atenția gânditorilor cinici de la acea vreme, care l-au educat pe Zenon, deși el s-ar dovedi prea nesigur pentru a se angaja în nivelul cinic de nerușinare.
Zenon a început să predea încă din anul 301 î.Hr. în Agora ateniană. Locația din care avea să prelege, Stoa Poikile (o promenadă acoperită sau o pasarelă cu stâlpi de ambele părți) a devenit omonima studenților. În Stoa, acești gânditori, denumiți inițial „zenoici”, au ajuns să fie cunoscuți ca primii stoici.
Principiile stoicismului
De-a lungul anilor a existat un număr mare de filozofi stoici: greci, romani și chiar moderni deopotrivă. Din acest motiv, este dificil să vorbim direct despre stoicism ca și cum ar fi venit din gura lui Zenon însuși, deși multe dintre ideile centrale au rămas congruente în toate lucrările stoicilor.
Un principiu central este de a trăi în conformitate cu natura. Simplificand școala la viziunea ei asupra eticii (ceea ce stoicii sunt cunoscuți cu adevărat), ideologia adoptă o abordare cvasi-aristotelică. Pentru a trăi bine, trebuie să trăiești în armonie cu Logos (λόγος) – rațiunea universală, care a fost echivalată cu natura. Virtutea vine din a rămâne în ton cu λόγος care se găsește în fluxul natural al treburilor.
În timp ce acest lucru poate părea ca și cum stoicismul prescrie gravitarea către o predispoziție de a fi pasiv (aproape supus), această idee de bază a vieții în conformitate cu natura a fost modelată de-a lungul anilor, ducând la luarea clarității mentale și calmului ca idealuri supreme. Dacă, să zicem, λόγος a dictat ca umilul tău oraș-stat să fie decimat de o forță barbară răvășitoare, așa era modul de viață.
Această natură pasivă nu trebuie tradusă doar în viața politică. În opera sa Meditații , Marcus Aurelius își amintește că trebuie să rămână fidel lui λόγος atunci când se confruntă cu o multitudine de probleme: de la a face față „neștilor” până la a înfrunta moartea, păstrarea calmului în fața adversității este adevăratul pilon central al filosofiei stoice.