Uniunea Africană: Realizări, provocări și viitorul Africii

Uniunea Africană servește drept platformă pentru liderii africani pentru a discuta problemele continentale și naționale și pentru a coordona eforturile de rezolvare a acestora. Organizația este un proiect extrem de ambițios de 55 de națiuni unite sub o viziune comună. Acest articol revizuiește organizația la două decenii de la înființare. Oferă o imagine de ansamblu asupra organizației, realizările, provocările și orientarea acesteia către viitor.

Istoria Uniunii Africane

Uniunea Africană (UA) este succesorul Organizației Unității Africane (OUA). OUA a fost fondată în 1963 pentru a reuni națiunile africane și pentru a rezolva probleme comune prin acțiuni colective. Misiunile principale ale organizației au fost de a crește integrarea politică și economică între statele sale membre și de a eradica toate formele de colonialism de pe continentul african.

A realiza decolonizarea , OUA a organizat sprijin diplomatic și a oferit ajutor logistic mișcărilor de eliberare de pe întreg continentul african. OUA a avut succes în misiunea sa, deoarece 50 de țări africane și-au câștigat independența față de puterile coloniale europene până în 1977.

Organizația Unității Africane a avut mai puțin succes în creșterea integrării politice și economice între membrii săi. În contextul lipsei de rezultate semnificative, liderii africani au devenit din ce în ce mai sceptici cu privire la eficacitatea organizației.

Conducerea africană a recunoscut necesitatea schimbării și, în 1994, au fost elaborate planuri de reformare a OUA. Aceste proiecte au implicat extinderea organizației cu noi organe, inclusiv un Parlament African, un Fond Monetar African și o Banca Centrală.

În anii care au urmat, planurile de reformare a OUA nu s-au concretizat. La acea vreme, nicio conducere politică nu era dispusă sau capabilă să unifice membrii instituției. Acest lucru s-a schimbat în 1999, când în timpul reuniunii anuale a OUA, Muammar Qadhafi, liderul Libiei, și-a prezentat viziunea asupra Statelor Unite ale Africii.

Qadhafi a susținut că nu există niciun motiv pentru care Africa să nu poată emula succesul Statelor Unite ale Americii. El a imaginat ca continentul să fie condus de un singur guvern sub un singur președinte, cu o forță de apărare unită și o singură politică externă și comercială.

Pentru a-și realiza planurile, Qadhafi a cerut înființarea unei Uniuni Africane.

Obiective

La începuturile sale în 2002, Uniunea Africană era formată din 53 de membri. Alți doi membri s-au alăturat în anii care au urmat, ducând totalul la 55 de țări. UA este o organizație axată pe mai multe probleme. Instrumentele pe care le folosește pentru a-și atinge obiectivele includ misiuni diplomatice, umanitare și de securitate.

În timp ce OUA sa concentrat pe sprijinirea mișcărilor de eliberare, UA hotărât să acorde prioritate dezvoltării și integrării Africii pentru a realiza „O Africă integrată, prosperă și pașnică, condusă de proprii cetățeni și reprezentând o forță dinamică pe arena globală”.

Pentru a-și realiza viziunea, Uniunea Africană se concentrează pe promovarea unității și solidarității între statele sale membre și pe creșterea cooperării socio-economice. Obiectivele UA includ, de asemenea, promovarea păcii și securității pe continentul african și sprijinirea principii și instituții democratice .

Activitățile organizației includ inițierea de măsuri anticorupție și organizarea și finanțarea Malarie , SIDA și inițiativele de sănătate COVID.

Organisme oficiale

Uniunea Africană este formată din peste o duzină de organisme, fiecare cu propria sa misiune și mandat. Unii sunt responsabili de planificare și propuneri, în timp ce alții execută și monitorizează politica.

Organul decizional al Uniunii Africane este Adunarea, formată din șefii de guvern sau reprezentanții lor acreditați. Politica importantă propusă de celelalte organisme trebuie să treacă la vot în cadrul Adunării înainte de a putea fi implementată.

Un alt organism influent este Parlamentul Panafrican, care servește drept platformă pentru discutarea problemelor și provocărilor cu care se confruntă continentul. Parlamentul este format din 265 de membri aleși de statele membre ale UA și lucrează îndeaproape cu Adunarea. Parlamentul propune Adunării subiecte de discuție și elaborează proiecte de legi pe care Adunarea să le examineze și să le aprobe.

Atunci când politicile sunt aprobate de Adunare, Comisia Uniunii Africane ajută organele UA și statele membre să le implementeze. De asemenea, Comisia gestionează bugetele și resursele.

Implementarea politicii UA este monitorizată de Consiliul Executiv, care este compus din miniștri ai statelor membre.

Apoi există zece comitete specializate, fiecare concentrându-se pe probleme specifice. De exemplu, există Comisia pentru afaceri monetare și financiare și Comisia pentru cooperare, relații internaționale și soluționarea conflictelor.

Societatea civilă, inclusiv organizațiile neguvernamentale (ONG-uri), organizațiile comunitare și organizațiile culturale, au posibilitatea de a face recomandări UA prin intermediul Consiliului Economic, Social și Cultural.

Consiliul de Pace și Securitate este organul de decizie în materie de conflicte. Prin intermediul acestuia, statele membre UA monitorizează și iau decizii în mod colectiv cu privire la situațiile de conflict și criză și iau măsuri colective atât pentru prevenirea, cât și pentru rezolvarea conflictelor.

Realizările Uniunii Africane

Uniunea Africană are dreptul de a interveni militar în statele sale membre în circumstanțe de crime de război, genocid și crime împotriva umanității. În acest scop, organizația a desfășurat operațiuni de menținere a păcii de mai multe ori. Operațiunile de menținere a păcii ale UA lucrează adesea în coordonare cu misiunile Națiunilor Unite (ONU).

Eforturile Uniunii Africane au ajutat la evitarea catastrofelor și au protejat oamenii de violențe în Burundi, Republica Centrafricană, Comore, Darfur, Somalia, Sudanul de Sud, Sudan și Mali.

Eforturile diplomatice ale UA au avut succes în mai multe ocazii. De exemplu, în octombrie 2022, Uniunea Africană a organizat negocieri în Africa de Sud care au dus la un acord de pace între guvernul etiopian și Frontul de Eliberare a Poporului Tigray.

De asemenea, Uniunea Africană a acționat cu succes pentru a proteja și promova democrația pe întreg continentul. De exemplu, când a izbucnit violența în Kenya în urma alegerilor din 2007, un efort de mediere condus de Uniunea Africană a contribuit la încetarea violenței și la crearea unui guvern de coaliție.

În cele din urmă, inițiativele de sănătate ale Uniunii Africane au avut rezultate considerabile. De exemplu, echipa de lucru pentru achiziția de vaccinuri din Africa, înființată în 2020, a asigurat peste 1 miliard de doze de vaccinuri care urmează să fie distribuite între statele membre. Inițiative împotriva SIDA și malaria au dus, de asemenea, la mai puține persoane infectate pe tot continentul.

Zona de liber schimb continentală africană

În 2018, 53 de state membre ale Uniunii Africane au semnat un acord pentru eliminarea barierelor comerciale din Africa. Acest lucru a dus la realizarea Zonei de liber schimb continental african (AfCFTA) în 2021, cea mai mare zonă de liber schimb ca populație și dimensiune geografică, cu o populație de 1,3 miliarde de oameni. Membrii AfCFTA au fost de acord să ia măsuri pentru a facilita comerțul cu bunuri și servicii, simplifica procedurile vamale și soluționa diferendele comerciale.

O parte din eforturile ZLSCA a inclus crearea Sistemului panafrican de plăți și decontare (PAPPS). Infrastructura financiară, lansată în ianuarie 2022, permite companiilor din Africa să tranzacționeze în moneda lor locală atunci când fac afaceri la nivel internațional cu alți membri AfCFTA.

Conform Agenția germană pentru cooperare internațională :

„AfCFTA este un succes diplomatic și politic uriaș, având în vedere termenul scurt, obiectivele ambițioase de liberalizare stabilite și eterogenitatea și numărul mare de 55 de state membre care negociază zona de liber schimb. .”

Banca Mondială estimări că AfCFTA ar putea scoate 30 de milioane de africani din sărăcia extremă, ar putea crește veniturile a 68 de milioane de oameni și ar putea genera venituri de până la 450 de miliarde de dolari până în 2035.

Probleme

Este complicat să menținem peste 50 de țări unite și să ajungem la un acord asupra politicii. Impasurile politice cauzate de eforturile de reformare a organizației au împiedicat funcționarea UA încă de la înființarea acesteia.

Între 2002 și 2010, argumentele necruțătoare ale lui Qadhafi și aliații săi pentru un guvern de uniune au paralizat dezbaterile politice. Marea majoritate a statelor membre nu au vrut să predea suveranitatea în măsura în care și-a imaginat liderul libian. În ciuda acestei reticențe a majorității, influența lui Qadhafi în organizație ca fondator spiritual și principal finanțator a ținut dezbaterea blocată ani de zile.

Conducerea Uniunii Africane a luat, de asemenea, unele decizii discutabile pentru a-i proteja pe șefii de stat acuzați de Curtea Penală Internațională (CPI) de uciderea civililor și comiterea de genocid. De exemplu, în 2010, UA a declarat că nu va coopera cu CPI pentru a-l aresta pe președintele sudanez Omar al-Bashir, pe care CPI îl consideră responsabil pentru un genocid în Darfur.

În mod similar, UA a refuzat să coopereze cu CPI pentru a-l aduce în judecată pe președintele Kenya, Uhuru Kenyatta, pentru presupusa sa implicare în uciderea a mii de civili.

Finanțarea a fost, de asemenea, o problemă de-a lungul existenței Uniunii Africane. Contribuțiile statelor membre reprezintă doar o mică parte din cheltuieli. Finanțarea de către parteneri externi reprezintă aproximativ 75% din bugetul total.

Această dependență de parteneri externi pentru finanțare subminează capacitatea de decizie a UA. În 2021, de exemplu, Uniunea Europeana adoptat noi instrumente financiare care îi permit să ocolească UA atunci când finanțează inițiative militare naționale și subregionale.

Viitorul Uniunii Africane

În 2013, la exact 50 de ani de la înființarea Organizației Unității Africane, Uniunea Africană a început să elaboreze planuri pentru următoarele cinci decenii. Aceasta a dus la Agenda 2063, o inițiativă formată din 15 proiecte emblematice.

Proiectele includ planuri pentru o rețea de trenuri de mare viteză care să conecteze toate capitalele africane și centrele comerciale, eliminarea tuturor cerințelor de viză pentru deplasarea în interiorul uniunii și încheierea tuturor războaielor de pe continent.

eforturile Agendei 2063 în următorul deceniu se va concentra pe construirea de drumuri și infrastructură de comunicații, creșterea producției agricole și generarea de mai multă energie.

Uniunea Africană s-a confruntat cu multe provocări de la formarea sa în urmă cu douăzeci de ani, iar rezultatele inițiativelor sale au variat foarte mult.

Proiectele la scară largă, cum ar fi Zona de Liber Schimb Continentală Africană, unul dintre proiectele emblematice ale Agendei 2063, au potențialul de a îmbunătăți viața a milioane de africani. Implementarea cu succes a AfCFTA în ultimii ani este un motiv pentru a fi plini de speranță pentru viitor.