Cum reimaginează arta contemporană polipticele?

În artă, stilul este în continuă schimbare. Forma, pe de altă parte, este rar explorată. O formă, polipticul, s-a extins peste țări, mișcări și perioade. Astăzi, este folosit ca fundație pentru unele dintre cele mai de ultimă oră proiecte artistice. În 2023, lumea artei contemporane devine încet sinonim cu arta digitală, încorporând tehnologia NFT.

Ce este un poliptic?

Aspect, sau ptic, se traduce literal din greaca veche ca pliază . Cuvântul a servit pentru a explica o formă de opera de artă în care două sau mai multe piese erau conectate pentru a forma segmente. Deși Dipticurile, Ptychele cu două părți, au fost făcute pentru uz personal încă din Regatul Roman, Polipticul a intrat în modă abia în epoca timpurie a artei creștine. Adesea articulat pentru a se plia împreună, Polipticul a fost ideal pentru a crea un spațiu tridimensional, de cele mai multe ori observat ca retablouri. Un mare exemplu este atelierul lui Hermen Rode realizat la sfârșitul secolului al XV-lea pentru un altar mare în biserica Sf. Nicolae din Tallinn. Chiar și înainte de această lucrare, putem privi lucrările după Giotto și Van Eyck — polipticul Badia, polipticul Bologna și Retarul Gent .

Polipticul, deși a servit un scop fizic în antichitate, fiind transportabil și configurabil ca formă, a servit și un scop mai metafizic pe măsură ce trecea timpului. Poveștile ar putea fi spuse mai în detaliu vizual, cu barierele dintre panourile individuale ale operei de artă care demonstrează noi capitole în timp, loc sau starea de spirit.

Fiecare panou este o piesă de artă individuală care își spune propria poveste, dar conectată la ceva mai mare. De la seria pop din antichitate până la bannere moderne, polipticul a fost folosit ca cea mai bună formă vizuală de povestire care a fost apreciată de artiști până în prezent, acum mai mult ca niciodată.

Polipticul Bildungsroman

Anii 1980 au fost marcați de consolidarea neoexpresionismului. Mișcarea este renumită pentru vibrațiile sale artistice de anvergură, aruncând o lumină strălucitoare asupra lucrărilor lui David Salle, Jean-Michel Basquiat și Elizabeth Murray. Dar deceniul a fost marcat și de o renaștere poliptică, probabil cea mai influentă lucrare fiind Death Hope Life Fear de Gilbert & George în 1984. O astfel de lucrare a întruchipat trecerea de la expresionism la neoexpresionism, cu o schemă și scară șocantă de culori foarte texturate.

Pensule ample, culori strălucitoare și stiluri abstracte au caracterizat operele de artă neoexpresionism. Stilul urmărea să exprime mai degrabă decât să descrie realitatea fizică.

Astfel de lucrări de artă au demonstrat cum granițele și separarea în artă pot transforma o piesă abstractă într-o narațiune frumoasă. Fără separarea panourilor, se poate face o citire în stil matrioșcă. Atunci când este adaptată ca poliptic, fiecare țiglă reprezintă ceva individual, rămânând în același timp parte a poveștii generale. De exemplu, țiglă centrală de jos demonstrează puritatea, impresionabilitatea și inocența copilăriei, în timp ce țiglă centrală din a doua până la sus demonstrează natura solidificată a gândirii mature, fără prea multă influență a fundalului.

Era digitală: NFT-uri și partajarea artei

Capacitatea polipticului de a se uni în timp ce savurează individualitatea este exact ceea ce îl face un subiect de artă contemporană în 2023. În prezent, trăim într-o lume afectată de diviziuni și crize. Dar nivelul diversității și al comunicării umane este mai ridicat ca niciodată. Această dihotomie pune bazele unui nou fenomen în industria artei cunoscut sub numele de NFT.

Aceste opere de artă digitale unice sunt verificate și stocate pe un blockchain, permițând artiștilor să aducă artă în masă și să lanseze colecții cu mai multe imagini, fără a fi nevoie să le expună pe toate la expoziții. Art NFT-urile au câștigat popularitate în ultimii ani ca o nouă modalitate pentru artiști de a-și monetiza munca și pentru colecționari să dețină artă digitală. Întrucât NFT-urile reprezintă acum 2% din piața globală de artă, conform unui raport recent al Artprice, s-ar putea să fii surprins să auzi că majoritatea acestora vândut pentru o avere și scos la licitație la Sotheby’s sunt poliptice. Luați-o pe Beeple Zilnic: Primele 5000 de zile de exemplu. Această lucrare prezintă un colaj al tuturor imaginilor pe care artistul digital le-a luat peste 5.000 de zile din 2007. Colecția a devenit prima lucrare NFT vândută de Christieʼs în istoria sa de 250 de ani. Acordul de cumpărare a fost încheiat la un record de 69 de milioane de dolari, făcându-l pe Beeple al treilea cel mai bogat artist contemporan și atrăgând atenția asupra valorii și potențialului NFT-urilor în lumea artei.

Concept2048 Inspiră o viață digitală în poliptic

Alături de casele de licitații, cele mai mari expoziții de artă din lume au îndreptat tot mai mult capul spre NFT. Unul dintre cele mai recente debuturi majore NFT a avut loc la celebra expoziție de artă contemporană numită Bienala de Artă de la Veneția , desfășurată din aprilie până în noiembrie 2022. Printre acestea s-a numărat și polipticul realizat de Concept2048. Piesa este cel mai recent exemplu de poliptic de artă care a câștigat popularitate atât ca operă de artă, cât și ca colecție NFT.

Artiștii digitali Ekaterina Perekopskaya și Rostyslav Brenych folosesc conceptul de poliptic pentru povestiri, împărtășire de artă și caritate. Colecția vine sub formă de 2.048 de portrete unice și enigmatice ale trimișilor universului. Fiecare dintre piese este individuală, dar indisolubil conectată. Cei care cumpără piese unice NFT devin membri ai comunității împuterniciți să decidă care organizație caritabilă de mediu va primi o parte din venituri. Într-adevăr, rămânând fideli spiritului unui poliptic antic, proprietarii de NFT își pot menține individualitatea în timp ce fac parte din ceva mai mare și benefic pentru o societate învinețită.

Fețele trimișilor reprezentate în fotografii sunt acoperite cu căciuli drapate. Cu ochii închiși și simțurile lipsite, nimic nu le poate perturba vederea interioară. Nici măcar telefoane , rețelele de socializare sau bârfe. Simbolismul împărtășit solicită o întoarcere la natură, o eliminare a distragerilor și o apreciere a frumuseții naturale, rămânând conectat prin rădăcinile polipticului mare. În plus, culoarea este foarte importantă. Fiecare portret controlează unul dintre cele patru elemente naturale: foc, apă, pământ sau aer.

Evoluția culorii, luminii și materialelor

Un alt poliptic care evidențiază problema schimbărilor climatice a fost expus anul trecut la galeria Fishcake din O'ahu. Piesa de artă cu 12 panouri numită Fără întoarcere la Bennecourt a fost creat de Michael Marshall, profesor de artă la Universitatea din Hawaii, care s-a inspirat din tripticele cu nuferi lui Claude Monet pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la problemele climatice.

Artistul folosește o gamă largă de materiale și prezintă impactul încălzirii globale prin utilizarea culorii, formei și luminii. Această tehnică artistică evocă un sentiment de urgență de a începe salvarea planetei. Opera de artă progresează prin culorile primare albastru, galben și roșu, prezentând patru panouri pe culoare. Fiecare panou descrie o perioadă de 16 ani, începând din 1818-1834 și se încheie în 2006-2022. Această lucrare imaginativă și care provoacă gândirea combină arta, poezia și știința pentru a crea un impact vizual puternic care rămâne cu privitorul.

Tapiseria de vis: o experiență poliptică colectivă

Polipticul poate prinde și viață. Artiștii contemporani de la Muzeul Salvador Dalí au combinat tehnologiile și arta pentru a crea un poliptic colectiv numit The Tapiserie de vis . Colectiv înseamnă că orice vizitator al expoziției poate participa la crearea acesteia.

Experiența interactivă folosește Inteligenţă artificială pentru a crea piese de artă plastică din visele vizitatorilor galeriei. Tapiseria de vis le cere oaspeților să-și noteze visul recent sau preferat și apoi combină șase diferite pentru a crea un poliptic colectiv unic, afișat pe un ecran de 3,5 metri pe pereții muzeului. Ceea ce este cu adevărat unic la această instalație este că permite descoperirea naturii umane și înțelegerea la ce visează oamenii într-o anumită perioadă de timp. Caută legături între visele vizitatorilor care nu sunt familiarizați unul cu celălalt.

Tapiseria de vis oferă o reprezentare unică a polipticului ca experiență de artă colectivă în care povestirea este făcută de oameni obișnuiți. Conceptul este o noutate totală în industria muzeelor ​​și probabil va influența viitorul expozițiilor de artă, deplasându-le cu mult dincolo de imaginile 3D.

Privind cu nerăbdare: Polipticul ca artă contemporană

Artiștii contemporani și tehnologiile digitale dau o nouă viață conceptului de poliptic, reimaginându-l în ceva care democratizează arta în mod inovator. În același mod în care arta de pe zidul Berlinului a fost o formă de rebeliune împotriva diviziunii pe care zidul a reprezentat-o, lucrările de artă poliptică moderne ne îndepărtează de falsitate și delicte sociale. Ele ne readuc la rădăcinile noastre tot timpul folosind turnarea antică cu mai multe fațete pentru lărgirea girului artistic.