15 cuvinte în engleză cu origini interesante

Deși engleza este în primul rând o limbă germanică în ceea ce privește gramatica și vocabularul de bază, de-a lungul timpului, ea a evoluat și a absorbit vocabularul din alte câteva limbi, inclusiv latină, greacă veche și franceză veche, pentru a numi câteva. Istoria limbii engleze este complexă; diverși factori precum comerțul, schimbul cultural, cucerirea și globalizarea i-au modelat vocabularul. Astăzi, engleza este cea mai vorbită limbă din lume și continuă să evolueze și să se adapteze la noile tehnologii și influențe culturale. Diversitatea și bogăția vocabularului englez reflectă istoria sa lungă și complexă ca limbă globală de comunicare și schimb cultural. Iată 15 cuvinte englezești cu origini interesante.

1. Arctic (greaca veche)

Zona cea mai nordică a Pământului, caracterizată prin condițiile sale de gheață, este cunoscută sub numele de Arctica. Numele acestei regiuni geroase provine din cuvântul grecesc antic „ἄρκτος”, care înseamnă urs. Aceasta se referea la Ursa Majoră și Mică, constelații vizibile doar în emisfera nordică, cunoscute și sub numele de Ursul Mare și Micul. Întâmplător, cel

Arctica este țara urșilor polari și adesea se crede că aceasta se află în spatele numelui său. În această linie de gândire, se crede etimologic că Antarctica este țara „nu ursului”. Cu toate acestea, greaca este de fapt „άντιάρκτικός” care se traduce prin „opusul ursului”.

2. Incomodă (norvegiană veche)

Cuvântul „stânjenit” provine din cuvântul norvegian vechi „afugr”, care înseamnă „întors în direcția greșită” sau „strâmb”. Acest cuvânt a fost împrumutat în engleza mijlocie ca „incomodă”, care a fost folosit pentru a descrie ceva neîndemânatic sau greu de manevrat. De-a lungul timpului, sensul cuvântului a evoluat pentru a descrie ceva care era inconfortabil sau jenant din punct de vedere social, iar această utilizare a fost folosită în mod obișnuit în limba engleză de sute de ani. Cuvântul „incomod” este folosit pentru a descrie o gamă largă de situații și experiențe sociale, de la gafe minore la greșeli majore. Continuă să fie o parte valoroasă a vocabularului englez pentru a exprima disconfortul și jena socială.

3. Sah mat (persan)

În șah, termenul „șahmat” este exprimat atunci când regele jucătorului este atacat și nu există nicio modalitate de a scăpa de capturat. Se spune că termenul a derivat din expresia persană „shāh māt”; traducerea acestei expresii a stârnit multe dezbateri. Inițial, expresia a fost înțeleasă pur și simplu ca „regele a murit”. La sfârșitul unui joc de șah, totuși, regele unui jucător nu moare, ci este plasat într-o poziție inevitabil, o competiție de capturare mai degrabă decât moarte. În schimb, cuvântul „māt” ar trebui înțeles ca „șah” („rege”) este „în pierdere” sau „învins”.

4. Ciocolata (nahuatl)

Ciocolata, un răsfăț favorit în întreaga lume, are origini aztece. Etimologia exactă a cuvântului este incertă, deși nahuatl cuvântul pentru băutură de ciocolată este „cacahuatl” (apă de cacao). O sursă propusă este de la „xocolatl”, o băutură amară preparată din boabe de cacao. O altă origine sugerată este cuvântul „chicolatl” de la „chikolli” („cârlig”), ustensilul folosit pentru a amesteca ciocolata cu apa, și „ātl” care înseamnă „apă”.

5. Geniu (latină)

În Roma Antică, un „geniu” era o zeitate sau un spirit păzitor care protejează fiecare individ de-a lungul vieții. Cuvântul provine din latinescul „gigno” care înseamnă „a naște”, „produce” sau „urs”, deoarece se credea că spiritul păzitor apar ca un individ s-a născut. Se spunea că aceste spirite paznice dictează priceperea mentală a unui individ. Dacă o persoană era excepțional de talentată și pricepută, se considera că posedă un spirit puternic. Este clar cum a evoluat cuvântul la o înțelegere contemporană a „geniului” ca un individ dotat în mod natural și extraordinar de inteligent.

6. Nice (latină)

Cuvântul provine inițial din cuvântul latin „nescius”, care înseamnă „ignorant” sau „neștient”. Acest cuvânt a fost împrumutat în franceză veche ca „drăguț” și a fost folosit pentru a descrie pe cineva simplu sau prost. În timp, sensul cuvântului a evoluat. Până în secolul al XIV-lea, „drăguț” a fost folosit în engleza mijlocie pentru a descrie pe cineva care era plăcut, amabil sau bun.

7. Test (irlandeză)

Cuvântul „quiz” provine din cuvântul irlandez „cuisle” care înseamnă „un puls” sau „venă”, care a fost folosit într-un joc de cuvinte pentru a descrie un test scurt scris ca un puls rapid sau un șoc brusc. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, cuvântul a fost folosit pentru a descrie divertismentul nou, în care oamenilor li se puneau întrebări improvizate pentru a-și testa cunoștințele. Acest tip de divertisment a devenit popular în Londra și s-a răspândit rapid în întreaga lume de limbă engleză. Cuvântul „quiz” a ajuns în cele din urmă să fie folosit mai larg pentru a descrie orice tip de test sau examen menit să evalueze cunoștințele sau abilitățile cuiva.

8. Indignare (latină)

Un substantiv și verb, „ultraj” este declanșat de o ofensă gravă care provoacă o reacție intensă de indignare, neîncredere și furie. În mod surprinzător, cuvântul „indignare” nu are nici o legătură etimologică cu cuvântul „în afara” sau „furie”, deși un individ revoltat poate fi, dar nu exclusiv, înfuriat. În schimb, are o rădăcină complet diferită. Cuvântul provine din latinescul târziu „ultraticum” („mergând dincolo”), la rândul său, din cuvântul latin „ultra” („dincolo”). Prin urmare, din înțelegerea inițială, un „indignare” este un act care depășește ceea ce este considerat acceptabil, mai degrabă decât unul care înfurie. Acest lucru este evident sub forma „revoltătoare”, de exemplu, care denotă șoc sau exces, mai degrabă decât doar furie.

9. Robot (cehă)

Cuvântul „robot” a fost folosit pentru prima dată în piesa „Roboții universali ai lui Rossum” de scriitorul ceh Karel Capek în 1920. Cuvântul „robot” provine din cuvântul ceh „robota”, care înseamnă „muncă forțată” sau „corvoială”. În piesă, termenul „robot” este folosit pentru a descrie ființe create artificial care sunt proiectate să îndeplinească sarcini ușoare pentru stăpânii lor umani.

10. Sarcasm (greaca veche)

Sarcasmul, adesea cu umor, este utilizarea de comentarii acerbe care înseamnă opusul a ceea ce spun ei pentru a critica sau bate joc de cineva. Cuvântul „sarcasm” derivă din greaca veche „σαρκασμός” (rîc, glumă, batjocură) de la verbul „σαρκάζω” (scrâșnesc, sfâșie carnea). Într-adevăr, sarcasmul este adesea descris ca un tip de umor tăios sau mușcător care intenționează să intre sub pielea altuia.

11. Șampon (sanscrită)

Șamponul este un element esențial și obișnuit în fiecare gospodărie; numele acestui lichid pentru spălarea părului provine de la cuvântul hindi „champna” derivat la rândul său din sanscritul „capayati”. Cuvântul „capayati” poate fi tradus ca „lire sterline” sau „frământări”, sugerând un fel de mișcare de masaj. În epoca colonială, cuvântul a apărut în limba engleză, luând sensul de curățare și masaj a scalpului, care mai târziu a ajuns la înțelegerea modernă a lichidului folosit pentru spălarea părului.

12. Sinistru (latină)

Dacă un individ sau o situație este descrisă ca fiind „sinistră”, acestea provoacă un sentiment de rău augur, rău și răutate. Adjectivul provine din cuvântul latin „sinistra” care înseamnă „partea stângă”. În multe culturi, stânga a fost asociată cu ghinionul, slăbiciunea și chiar cu diavolul în opoziție cu dreapta fericită. Romanii, de exemplu, interpretau semne bune sau rele, urmărind direcția în care zboară păsările. Păsările care zboară în dreapta ar prezice un bun auspiciu, dar cele care zboară în stânga semnificau ghinion. Favoarea dreptei față de stânga poate fi observată într-un alt cuvânt care derivă din latină. Adjectivul „dexter”, însemnând priceput, provine din cuvântul latin „dexter” care înseamnă „drept”.

13. Tantalise (greaca veche)

Cuvântul „tantalize” provine din infamul mit grec despre pedepsirea lui Tantalus pentru crimele sale împotriva zeilor. O versiune a mitului afirmă că Tantalus - printre prima generație de muritori invitați să ia masa cu zeii - a abuzat de această onoare furându-și ambrozia și nectarul. El a adus aceste bunuri furate poporului său și le-a dezvăluit secrete divine. Tantalus este cunoscut și pentru că găzduiește un banchet în care a slujit mâncare interzisă la zei. Îngrozitor, s-a dezvăluit că această mâncare este fiul său, pe care îl măcelărise și l-a gătit într-o tocană pentru a testa omnisciența zeilor. Zeii au recunoscut atrocitatea și nu s-au lăsat păcăliți. Numai Demeter , tulburat de ea răpirea fiicei , a mâncat o bucată de carne. Furios de ofensele lui Tantalus, Zeus a aplicat asupra lui cea mai rea dintre pedepse. În adâncurile Lumea interlopă , Tantalus a fost făcut să stea într-un bazin de apă sub ramurile joase ale unui pom fructifer. Dacă se întindea în jos pentru a-și potoli setea nesățioasă, apa s-ar scurge. Când se ridica pentru a-și satisface pofta de mâncare, ramurile se ridicau departe de strânsoarea lui. Ca atare, cuvântul „tantalize” înseamnă a chinui sau tachina prin prezentarea a ceva de dorit, dar, în cele din urmă, de neobținut.

14. Lalea (persană)

Lalelele, flori cu bulbi cunoscute pentru culorile lor vibrante, provin din Orientul Mijlociu. Cuvântul în sine are rădăcini persane care provin de la cuvântul „dulband”, adică turban, cel mai probabil selectat datorită formei rotunjite a florii care seamănă cu această îmbrăcăminte culturală. sultanii otomani au purtat această floare pe turbane pentru a simboliza luxul și puterea.

15. Whisky (gaelic)

Destul de amuzant, cuvântul englezesc „whisky” derivă din gaelicul „uisge beathe”, tradus ca „apa vieții”, referindu-se la un spirt distilat. Această frază gaelică clasică a fost cel mai probabil împrumutată de la romani, la care s-a referit alcool ca „aqua vitae” („apa vieții”). În mod fascinant, cuvântul gaelic își împărtășește rădăcinile atât cu cuvântul german „apă”, cât și cu cel slav „vodă”, din care derivă un alt spirt alcoolic, „vodca”.